luni, 31 decembrie 2012

Cel mai frumos mesaj de Anul Nou


Azi am primit feedback de la cineva care a citit blogul şi a gătit reţeta noastră de inspiraţie siciliană cu somon "cacipudata" care apare în prima postare de pe blog, sub titlul de Pomana peştelui.

E cel mai frumos mesaj de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât ştiu că vine de la cineva (persoană importantă, fapt pentru care nu-i dau numele) care a făcut această experienţă culinară în spiritul pe care l-am propus în articolul de pe Cafe Gradiva numit Psihanaliza şi masa de revelion.

Un an nou delicios!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Supă de roşii coapte cu ardei copţi şi feta

























Supa de roşii clasică e bună dar - să fim cinstiţi! - este un fel de Bloody Mary fără vodkă. În cele ce urmează îţi prezentăm o reţetă proprie ce pune cap la cap câteva lucruri care ne-au plăcut la o anumită supă care se mânca demult la Waterloo cu ideea de a coace roşiile înainte preluată dintr-o carte de-a lui Ainsley Harriott. Rezultatul la care am ajuns depăşeşte şi aşteptările, şi reţetele menţionate. Sincer, acum când vreau să îi descriu puţin gustul, am început să salivez ca potaia lui Pavlov la bec. Aşa că renunţ la descrieri şi te las să te convingi singur.

joi, 27 decembrie 2012

Pui cu tarhon şi Martini


















Nu-ncape îndoială că toţi proprietarii de restaurante din ţară fac parte din Liga pentru Compromiterea Pieptului de Pui, sau - cu un termen mai prietenos - LCPP. Unica lor plăcere e neplăcerea ta. În acest scop gătesc pieptul de pui în aşa fel încât nici maidanezii bolnavi nu-l mănâncă, nici dac-ar fi să-i baţi. Bine, "gătesc" e prea mult zis, căci tot ce fac e să-l arunce pe grătar şi să ţi-l pună-n farfurie când atinge consistenţa cartonului presat. Ba chiar unele resaturante de prin Centrul Vechi şi de pe litoral au introdus în meniu Pieptul de pui ecologic, constând în talpă de adidas încălzită în maşina de spălat vase la 60 de grade Celsius.

Noi ne propunem să restabilim onoarea pieptului de pui cu o reţetă care dovedeşte că el nu-i exclusiv o mâncare pentru genul de pisi aflată într-o perpetuă cură de slăbire. Din contră, pieptul de pui poate să fie fraged, suculent şi merge foarte bine cu un sos aromat cu tarhon şi Martini.

luni, 24 decembrie 2012

Crăciun la botul calului

Dacă vrei să ştii cine ţi-a tăiat netul în Ajunul Crăciunului, răspunsul este "Io, Mihai Voievod, Biruitorul de Mititei!"

duminică, 23 decembrie 2012

Pentru asta s-a inventat brânza de capră!




Ideea asta - trebuie să recunosc - ne-a venit de la colindătorii care umblă aiurea cu capra-n tramvai să sperie babele şi să-ţi distragă atenţia cât timp te fac la buzunare. Este, de fapt,  reţeta franţuzească Chevre chaud la ţol festiv, cum o cere momentul. Adică am înlocuit bagheta cu foietaj şi am plusat cu nişte roşii şi ardei. Dar spiritul caprei rămâne franţuzesc.

Ingrediente

- un baton de brânză de capră
- frunze de salată (fie normală, fie iceberg, fie o combinaţie de salată iceberg cu varză roşie şi rucola cum am folosit noi aici - frunze să fie, de care, nu prea contează de care)
- roşii cherry
- ardei graşi
- foietaj ca în imagine (gata cumpărat)
- cel puţin un muştar bun (dulce)
- ulei de măline extravirgin
- puţin suc de lămâie
- miere
- un căţel de usturoi
- sare şi piper


sâmbătă, 22 decembrie 2012

Raţă cu portocale luate de la gura copiilor


Anul acesta nu mai da portocalele de sub brad la copii sau la colindători! Mai bine pregăteşte-ţi ceva bun şi mănâncă pe ascuns, când copii dorm sau sunt la joacă: raţă cu portocale. Ai grijă doar să speli imediat vasele ca să nu se prindă nimeni, iar pe copii minte-i cu zâmbetul pe buze că portocalele ţi le-a pretins Moşul în schimbul cadourilor.

Cum trebuie să găteşti pe fugă, îţi recomandăm să nu foloseşti o raţă de la ţară. Noi am gătit una care înainte zburda drăgălaş prin curte şi ne-am luat următoarea ţeapă: respectând timpul de gătire din reţeta dată de Larousse de la cuisine, am scos ma întâi din cuptor o raţă tare ca piatra, iute ca săgeata. Iar după ce am băgat-o la loc, când carnea s-a făcut fragedă după trei ore, legumele s-au făcut cam ca plasticul topit. Ăsta este motivul pentru care vă recomandăm raţa cinstită din comerţ, care aşteaptă paşnic în cel mai îndepărtat hypermarket. Apoi, deşi reţeta clasică prevede o raţă întreagă, noi te întrebăm sincer - şi priveşte-ne în ochi când răspunzi (noi avem patru ochi) - nu e aşa că cel mai mult şi cel mai mult de la raţă îţi plac pulpele? Au carnea cea mai aromată, sunt acoperite de pieliţă crocantă pe toate părţile, la ce să iei o raţă-ntreagă când ţie-ţi plac, de fapt, pulpele?

luni, 17 decembrie 2012

Pomana peştelui. Ceva nou de sărbători.

      
Ultima dată când am fost în Sicilia era fix pe vremea asta, chiar în toiul iernii. Dar nu te lua după cuvinte, căci Sicilia se întinde până pe platoul continentului african. Normal că, în asemenea condiţii, nici iarna nu-i ca iarna. De fapt, ştii că a venit iarna în Sicilia după două lucruri: brusc nu mai mori de cald şi te trezeşti cu instalaţii de Crăciun prin palmieri. Pentru noi, care nu ne-am născut acolo (deşi avem impresia ciudată că acolo e acasă), un palmier cu beculeţe este ceva de râs. Pentru ei este o amintire din copilărie.


Pom de Crăciun în Catania
Mă întreb - chiar! - ce găseau ei sub pomul de iarnă când noi aici ne bucuram la portocalele pe care le vedeam doar în acest moment al anului? Atunci eram copii şi nu ni se părea ciudat să vedem portocale taman în toiul iernii. Mie, când am crescut, asta mi s-a părut ciudat. Până când am ajuns în Sicilia şi am văzut cu ochii mei portocali încărcaţi în decembrie şi ianuarie. Mitul urban care spunea că portocalele sunt culese verzi şi se coc undeva în silozuri soioase la marginea Bucureştiului picase sub lovitura realităţii: portocalele chiar se coceau în toiul iernii, mintea mea de copil nu se înşelase!

Crengi doldora de portocale pe o straduţă oarecare-n Taormina, la sfârşitul lui decembrie
Ok, deci dacă tot nu am aflat ce primesc ăştia de Crăciun sub palmier (că doar nu or primi mere culese verzi care se coc prin vreun siloz soios de lângă aeroportul din Palermo), renunţ la întrebarea asta pentru una cu răspuns mai uşor de verificat:

Ce manâncă ăştia în loc de pomana porcului?

Păi răspunsul vine tot de la porc, aplicând metoda următoare: te întrebi ce comandă sicilienii la restaurant în loc de ceafă de porc cu cartofi prăjiţi. Răspunsul este simplu: ton sau peşte spadă. Ăştia sunt porcii lor şi se găsesc proaspeţi, în fiecare dimienaţă, alături de fel şi fel de specii de fructe de mare, la piaţă.

Dimineaţa: ton la piaţa de peşte din Catania.

Peştele spadă.

La prânz: peştele spadă într-o ipostază mult mai prietenoasă (probabil de dimineaţă părea mai agresiv pentru că nu-şi băuse cafeaua).
Şi ăsta-i tonul.
Teoria de mai sus cu cafeaua se poate generaliza: tot ce mişcă dimineaţa în piaţă (ca, de exemplu, caracatiţa din stânga) e mult mai prietenos la prânz, pentru că între timp şi-a băut cafeaua.
Asta este la prânz caracatiţa de mai sus.

 

De la Etna la Dâmboviţa 

De porc nu prea poţi scăpa în România când dă Crăcinul peste tine. Pentru că oricum o să mănânci porc cel puţin de patru ori: la părinţi, la socrii, la bunici şi la prieteni, noi îţi propunem în cele ce urmează o alternativă la porc la care să recurgi în scurtele momente de relaxare din perioada sărbătorilor. Şi nu uita că nu doar tu, ci şi ficatul tău are nevoie de relaxare. Fie şi numai pentru a-şi reface puterile pentru următoarea masă cu zece feluri de porc pusă la cale de familie.

Deci ne vom inspira din porcul sicilienilor pomenit mai sus dar, evident, în limitele restricţiilor locale. Căci la noi va fi inevitabil plin de restricţii, pentru că nu avem un vulcan temperamental pe nume Etna aşa cum are Catania, ci un râu care se cheamă Dâmboviţa şi care nu mai curge cum vrea el, ci cum a vrut tovarăşul sacrificat cu puşca de Crăciun.  Aşadar prima restricţie este că noi, în loc de port la Marea Mediterană, avem parcare la Real, Auchan, Carefour, Metro sau Billa. A doua restricţie cred că ne-o cam impune bunul-simţ: de ce să dai o căruţă de bani pe ton în magazinele abia numite, când poţi pleca acasă cu un peşte la fel de bun, dar de patru ori mai ieftin, pe nume somon?

Pomana peştelui

Ce am făcut este să adaptăm pentru noi şi pentru tine ceva foarte bun pe care l-am mâncat în Catania la restaurantul Metro de pe Via Crociferi 76 şi care se chema în meniu tono cacipudata. În adaptarea noastră de sezon pe care-o botezăm cinstit pomana peştelui, veţi vedea că reţeta siciliană a devenit o delicioasă friptură de somon cu un sos gros de ceapă aromat cu chestii pe care nu le descriu până la secţiunea ingrediente pentru că-mi plouă-n gură şi am o tastatură scumpă (cine se zgârceşte la peşte îşi permite).

 

Ingrediente

  • fileu de somon, cca. 600g, tăiat în 4 bucăţi
  • 3 cepe mijlocii (sau 2 mari) 
  • 2 căţei de usturoi
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1/2 cană de supă
  • 1 lingură oţet balsamic
  • 1/2L sos Worchestershire
  • 1 linguriţă zahăr brun
  • sare
  • piper 
  • lămâie

Pentru dozarea corectă a ingredientelor, îţi recomandăm postarea asta. 

 

Preparare

Întâi se taie ceapa în două, pe lungime, după care se taie felii destul de subtiri. Se căleşte în ulei de măsline, întâi la foc iute 2-3 minute, apoi se adaugă şi usturoiul tăiat felii.



După aceea se găteşte la foc foarte mic, amestecând din când în când, preţ de 20 de minute, până când ceapa devine uşor crocantă.

Se stinge, apoi, cu supă, se adaugă sosul Worchestershire, oţetul balsamic şi zahărul, plus sare şi piper. Se fierbe la foc foarte mic până când scade lichidul la jumătate şi sosul se îngroaşă şi  se caramelizeză. Se pune deoparte.



Fileurile de somon date cu sare şi piper se prăjesc într-o tigaie antiaderentă, în foarte puţin unt, la foc iute, câte 3-4 minute pe fiecare parte.

Se aşaza, apoi, pe farfurii şi se stropesc cu puţină lămâie. Pe fiecare bucată se pun una-două linguri din sosul de ceapă pe care tocmai l-am preparat.


Acum te poţi bucura de o masă bună de Crăciun, festivă dar fără porc şi fără Hruşcă  - da, ştiu că mă repet! - pentru care ficatul îţi va fi recunoscător şi te va ajuta să treci cu bine sărbătorile care sunt abia la început. Şi te vom ajuta şi noi cu alte reţete bune de te lingi pe degete şi foarte prietenoase cu digestia.